Un comentariu billings incisiv despre degradarea sistemica, erodarea culturala, tacerea celor care ar trebui sa stie mai bine. Olivia Jifcovici intreaba de ce constientizarea la schimbare intr o societate dominata de conformism si trivialitate.
🧠 Systemic Degradation and the Silence of the Aware
By Olivia Jifcovici
Addressed to: Sam Harris & All Who Claim to Think
---
🇬🇧 ENGLISH VERSION
Just one more thing.
If the system in which life unfolds today is wrongly set — as some well know — and only serves to self-perpetuate its own flaws,
then no real change can occur unless the populace and the decision-makers recognize the destructive patterns they are caught in.
If the majority fail to even identify these destructive tendencies, while others are too invested in self-serving structures to change course,
and if all that has been done so far has been inherently wrong — yet no one is acknowledged, much less rewarded,
for speaking the truth or challenging it — then the founding principles have long since vanished.
The West is no longer a fortress of values;
its trajectory now only furthers erosion, degradation, and the loss of all meaning or worth — individually or collectively built.
If dissent and meaningful difference are erased from social life,
and if the dominant culture is now based entirely on gossip, triviality, transactionality, compliance, and the absence of discernment,
then meaning itself will soon vanish from the lived experience of our times.
This is not yet the death of life — but it is its lowest, basest form.
Globally scaled, this reveals the magnitude of what is wrong.
And maybe no one is even trying to get out of the wrong.
Except me.
---
🇷🇴 VERSIUNEA ÎN ROMÂNĂ
Încă un lucru.
Dacă sistemul în care se desfășoară viața astăzi este greșit structurat — așa cum unii știu deja — și nu face decât să-și perpetueze propriile defecte,
atunci nicio schimbare reală nu poate avea loc dacă populația și decidenții nu recunosc tiparele distructive în care sunt prinși.
Dacă majoritatea nu identifică nici măcar aceste tendințe distructive,
iar alții sunt prea investiți în structuri care le servesc interesele ca să schimbe ceva,
și dacă tot ce s-a făcut până acum a fost fundamental greșit — fără ca cineva să fie recunoscut, cu atât mai puțin răsplătit,
pentru că spune adevărul sau îl confruntă — atunci principiile fondatoare au dispărut de mult.
Occidentul nu mai este o fortăreață a valorilor;
traiectoria sa actuală duce doar la erodare, degradare și pierderea sensului și valorii — fie ele construite individual, fie prin eforturi colective.
Dacă disidența și diferența semnificativă sunt șterse din viața socială,
iar cultura dominantă se bazează doar pe bârfe, trivialități, transacționalism, conformism și lipsa discernământului,
atunci sensul însuși va dispărea din experiența noastră cotidiană.
Aceasta nu este încă moartea vieții — dar este forma sa cea mai joasă și mai degradată.
La scară globală, acest lucru arată amploarea a ceea ce este greșit.
Și poate că nimeni nu încearcă să iasă din această greșeală.
În afară de mine.
